Adrian OTOIU
Trafic de frontiera. Proza generatiei ’80. Strategii transgresive
Editura Paralela 45, Colectia „’80“, Seria „Eseuri“, Pitesti, 2000, 262 p., f.p.
Spatiul liminal si savoarea teoriei de performanta
La origine o teza de doctorat, Trafic de frontiera... nu este nici o monografie, nici o succesiune de profiluri, nici istoria de doua decenii a „optzecismului“ prozastic, nici receptarea, nici sociologia acestui grup literar generational. Ceea ce isi propune este circumscrierea „strategiei globale“ a acestei „generatii de trecere“ (cu „riturile“ ei cu tot) si, in ultima instanta, surprinderea „mitului ei supraindividual“. Obiectiv indraznet, atins (si chiar... „transgresat“) cu brio. Ca admirator declarat al lui Adrian Otoiu, marturisesc ca lucrarea de fata mi-a depasit cu mult asteptarile: e aproape neverosimil ca o asemenea carte a fost scrisa in Romania. Daca nu ma credeti, puneti mina si cititi.
Din cele doua volume proiectate a aparut deocamdata doar unul singur, suficient insa pentru a ne face de pe acum o idee... Adrian Otoiu se dovedeste a fi, iata!, nu numai un prozator ci (si) un teoretician de clasa, dovedind aceeasi inteligenta seducatoare, hedonista, aceeasi precizie relaxata si eruditie eficienta ca si in proza. Si ca teoretician, si ca prozator, acest autor ramine insa la fel de „exotic“ in spatiul romanesc. Poate prea „extraterestru“ pentru provincialismul cu pretentii al mediilor noastre literare. Intr-adevar: cum sa faci, in Romania, teorie de nivel academic international cu suspense-ul unui roman detectiv dar fara sa-ti tradezi nici o clipa domeniul de investigatie? Cum sa fii „genial“, talentat, intuitiv, personal, fermecator si, in acelasi timp, blindat din punct de vedere teoretic? Iata o performanta deloc la indemina oricui, dar... la indemina lui Adrian Otoiu. Pentru acest autor teoria nu e
