In Romania exista doar patru psihanalisti acreditati de IPA (International Psychoanalitical Association). Vasile Dem. Zamfirescu e unul dintre ei. Este profesor universitar, vicepresedinte al Societatii Romane de Psihanaliza, director general al Editurii Trei, dar mai inainte de orice, terapeut. A abordat psihanaliza, avind avantajul unui background filozofic de invidiat. A fost, alaturi de Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu sau Thomas Kleininger, unul dintre „ucenicii“ lui Constantin Noica. S-a despartit, simbolic desigur, de maestrul sau, inventindu-si un drum propriu, extrem de personal si descoperindu-si de fapt o vocatie. Filozofia inconstientului, carte publicata in 1998 si a carei continuare va aparea mai mult ca sigur anul acesta, se dovedeste a fi un proiect de reconciliere intre filozofie si psihanaliza si, implicit, de concordie teoretica cu filozoful Constantin Noica, figura, fara indoiala, paterna si plina in continuare de forta. Relatia cu acesta se dezvaluie in toata profunzimea ei in volumul In cautarea sinelui, publicat in 1999, care cuprinde un jurnal despre Constantin Noica si un altul despre propria analiza personala.
Vasile Dem. Zamfirescu are capacitatea, dupa cum se vede si din
jurnalul psihanalizei sale, de a vorbi si de a scrie despre lucruri adesea chiar intime, intr-un mod rece si distant,
de a combina vocatia marturisirii cu cea a distantei. Cheia acestei combinatii este cu siguranta, cel putin in cazul sau, psihanaliza. O lume construita dupa acest model si in aceasta cheie ar fi mai putin patimasa si incrincenata, mai responsabila, dar, probabil, si mult mai putin romaneasca.
Analiza mea personala din anii ’80 a fost o optiune de salvare interioara
Exista niste motivatii personale pentru care v-ati ocupat de psihanaliza?
Cred ca am vrut sa ma ocup dintotdeauna de psihana
