De curind revista de poezie americana The Bitter Oleander (volumul 7, numarul 1) a publicat un lung si interesant interviu cu poeta clujeana Ruxandra Cesereanu, din care am selectat citeva pasaje, credem noi, semnificative. In prima parte a acestui interviu, poeta isi delimiteaza zona de spirite afine din literatura romana si din cea universala. Dintre autorii straini autoarea si-i alege ca maestri pe Rimbaud cu Iluminari si O coborire in Infern, pe Georg Trakl pentru fricile sale nemotivate si pentru poemele cromatice, pe Saint John Perse cu ale sale poeme fluviale si pe T.S. Eliot, al carui The Waste Land ar putea constitui un model pentru poemele foarte lungi pe care autoarea le numeste „catedrale“. Pentru ca scrie poeme cu „agenda“ feminina, Ruxandra Cesereanu nu putea ramine indiferenta la anxietatile si crizele din poezia Sylviei Plath, iar mai tirziu, in jurul virstei de treizeci de ani, poeta ii descopera pe Ezra Pound cu Cantos si poemul lui Ginsberg, Howl. Din rindul poetilor romani afini cu scrisul sau, autoarea o citeaza pe Angela Marinescu, o „dark lady“ a poeziei romane, si pe poetii Ion Muresan, Nichita Danilov, Gellu Naum, Leonid Dimov, Judith Meszaros, Emilian-Galaicu Paun si chiar Nichita Stanescu, cu poemele sale halucinante. Biografia scriitoarei a fost modificata de intilnirea, la virsta de saisprezece ani, cu scoala latino-americana a realismului magic, astfel incit proiectele adolescentei de a deveni medic au fost abatute spre o cariera filologica, autoarea absolvind sectia Spaniola a Universitatii din Cluj. Desi a debutat cu un grupaj de sapte poezii in revista Tribuna, cind avea doar 18 ani, primul volum l-a publicat la virsta de 30 de ani, abia in 1993.
Poemele sale „intunecate“ nu erau pe placul cenzurii din epoca Ceausescu, care interzicea folosirea unor cuvinte ca moarte, cutit, singe sau lacrimi. Cu toate acestea, a publicat