Marcel PROUST
In cautarea timpului pierdut. Timpul regasit
Traducere, cuvint inainte si comentarii de Irina Mavrodin, Editura Univers, 2000, 447 p., f.p.
Prinsi in mijlocul virtejului de polemici, mai mult sau mai putin intemeiate, care anima viata culturala romaneasca, riscam adeseori sa nu observam evenimente culturale de exceptie, care prezinta insa dezavantajul ca nu sint la fel de glamourous, ca nu au acelasi efect mediatic imediat. Nimeni nu a semnalat, de pilda, incheierea celei de a doua serii a traducerii complete a ciclului proustian In cautarea timpului pierdut, eforturile traducatoarei Irina Mavrodin incununind o munca de aproape douazeci de ani.
In 1945, cind aparea primul volum al traducerii lui Radu Cioculescu Swann, timpul nu mai avea rabdare cu Marcel Proust. In prefata care deschidea volumul, tiparit la Editura Fundatiilor Regale, Tudor Vianu anunta cu entuziasm tentativa traducatorului de a da o haina romaneasca frazei proustiene: „Publicarea operei lui Marcel Proust in traducerea romaneasca este un mare eveniment al limbii si literaturii noastre. [...]
Lucrarea care incepe sa apara astazi inseamna incercarea diligenta si indrazneata de a extinde posibilitatile graiului nostru, pentru a-l face capabil sa exprime reprezentarile unei fantezii evocatoare si nuantele unei gindiri atit de subtile, incit intreaga lume contemporana a recunoscut, in opera marcata prin aceste calitati, un fenomen literar de o insemnatate unica si hotaritoare“. Prefata lui Tudor Vianu sintetiza o perioada de doua decenii de exegeza proustiana, de la primul articol inserat de Benjamin Fundoianu in 1922 in volumul Imagini si carti din Franta, cele mai importante minti teoretice ale momentului incrucisindu-si condeiele in polemica sui generis creata in jurul operei lui Marcel Proust. Pe lista criticilor si prozatorilor interbelici, ad
