Foarte controversata lege adoptata saptamina trecuta de Parlamentul Ungariei a creat tensiuni in relatiile romano-ungare intr-un moment dintre cele mai nepotrivite pentru ambele tari. Daca Ungaria are nevoie sa importe forta de munca, cum a sugerat premierul budapestan Orban, problema poate fi cu siguranta solutionata fara conflicte inutile. Migratia puterii de munca este un fapt de viata comun in toata Europa si ea are loc si intre Romania si Ungaria, fie prin acord bilateral, fie pe cai nereglementate. Daca Ungaria vrea sa sprijine minoritatile maghiare din tarile vecine, o poate face in fel si chip – de fapt o si face – fara a recurge la actiuni unilaterale care trezesc resentimente si creeaza animozitati. Pentru a se asigura ca cei care beneficiaza de avantajele pe care le ofera sint chiar persoanele pe care le vizeaza deci etnicii maghiari, autoritatile ungare pot gasi modalitati de verificare destul de facile in era computerelor, consultind, de pilda, baza de date pe care UDMR-ul spune ca o are sau creindu-si propria baza de date. Din aproape orice unghi ar fi privita, instituirea legitimatiei de maghiar pentru cetateni ai unor tari straine este o solutie neobisnuita si chiar nefericita. Cind masura este luata unilateral, fara consultari si fara implicarea autoritatilor statului in care se vor elibera legitimatiile, ea poate echivala cu o eroare deloc lipsita de importanta. Intr-o zona in care sensibilitatile nationale sint inca foarte acute, iar suspiciunile inca larg raspindite si exacerbate de interese politice, o intelepciune elementara dicteaza prudenta si anticiparea efectelor unor masuri care sint de natura sa zdruncine relatiile interetnice intr-o tara vecina sau raporturi bilaterale inca dominate de neincredere. Legea adoptata la Budapesta nu este inteleapta si mai curind creeaza probleme decit le rezolva. Caci un impuls nationalist intr-o tara agita i