Pentru Partidul Comunist Chinez, experienţa Gorbaciov cu perestroika a rămas un avertisment sever. Reformele iniţiate pe fondul stagnării economice - retragerea partidului de la conducerea economiei, introducerea şi apoi generalizarea la toate nivelurile a alegerilor libere, autorizarea existenţei altor partide (fie şi în cadrul unui front unit), emanciparea magistraturii de sub dominaţia politicului - au creat o criză de durată care a înmormîntat şi partidul, şi perspectivele redresării ţării pe termen mediu. Debarasaţi de orice constrîngeri ideologice, conducătorii comunişti chinezi au practicat cu succes reforma economică, obţinînd asemenea ritmuri de creştere, încît China a devenit un partener comercial dezirabil şi un adversar de temut. Nu este un succes al comunismului, care şi-ar dovedi astfel capacitatea de a suporta reforme. Succesele economice ale Chinei sînt obţinute în domeniile şi în zonele unde se practică principiile concurenţei şi ale economiei de piaţă. Nu este nici un succes al democraţiei: încercarea de a permite alegerea liberă a conducătorilor la nivelul satelor şi al comunelor - puternic susţinută de organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale din Occident - nu a dus la selectarea unor lideri competenţi şi devotaţi interesului general şi nici la deschiderea faţă de dialog. Raportul Comisiei organizatorice a partidului menţionează că a scăzut influenţa exercitată de cadrele partidului, dar, susţinuţi de autoritatea centrală, aceştia nu s-au lăsat pur şi simplu înlăturaţi; crearea unor centre rivale de putere este o sursă de conflict cu mare potenţial de răspîndire şi generalizare. Pe de altă parte, oamenii cu o bogăţie recentă, dobîndită din afaceri, au încercat şi au reuşit să-şi cumpere posturile eligibile. Principiile eticii comuniste combinate cu o masivă practicare a pedepsei cu moartea pentru cazurile de corupţie nu au moraliza