Carol IANCU
Evreii din Romania. De la
emancipare la marginalizare 1919-1938
Prefata de Pierre Guiral.
Postfata de Gérard Nahon.
Traducere de Ticu Goldstein,
Editura Hasefer, Bucuresti,
2000, 380 p., f.p.
Carol Iancu releva certe accente antisemite in opera dramatica a lui Vasile Alecsandri (sint suficiente citeva titluri, azi mai putin frecventate: Trei ovrei, Herscu boccegiu, Lipitorile satelor, Navalirea jidanilor etc., v. p. 151) sau in unele lucrari de atitudine politica ale lui I. Slavici (in pamfletul antisemit „Soll“ si „haben“, Cestiunea ovreilor din Romania, 1878, autorul scria ca emanciparea politica a evreilor reprezenta „moartea natiunii romane“… Cu un macabru simt profetic, scrie C. Iancu, el prevede chiar si solutia finala: „Daca lucrul vine la cutit, apoi Europa crestina si indo-germana va fi pentru noi s…t Stim noi cit de mult ovreii prin tarile apusene sint iubiti! Sa incerce si sa ne aduca la desnadajduire; dar apoi – sa nu ne invinovateasca pe noi, daca focul aprins pe pamintul romanesc va trece cumva in Bucovina, in Ardeal s…t si in Austria, ba chiar in Germania cea luminata“).
Nici V. Conta nu-i strain de pozitiile antisemite. Acesta a pus principiul conservarii nationale mai presus de cel al libertatii si al egalitatii, afirma autorul, si a sustinut si el ideea-sperietoare, larg raspindita-n epoca, se vede, ca „daca nu luptam contra elementului evreiesc, vom muri ca natiune“ (p. 152). „Cazul“ Eminescu este indeobste cunoscut, ca si „mistica sa nationalista“ (ex. Doina, dar mai cu foc, ne permitem sa adaugam noi, jurnalistica sa). Dar marele poet avea pareri nuantate – ne asigura dl Carol Iancu, desi, personal, am fi mai rezervati.
Eminescu dorea o rezolvare „constructiva“ a problemei evreiesti – sustinind (ca si ceilalti conservatori, Titu Maiorescu, Petre Carp) elimina
