Mihail GALATANU
Memorialul placerii
Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Editura Coresi, Colectia „Poetii orasului Bucuresti“, Bucuresti, 2000, 48 p., f.p.
Oricit de intinse ar fi zonele in care placerea si durerea interfereaza, e totusi prea mult, pentru oricine – indiferent de gusturi –, sa asocieze Memorialul durerii cu Memorialul placerii. Indeosebi pentru cei care stiu, din propria lor experienta, din povestirile celor apropiati, din documentarul Luciei Hossu-Longin ori din literatura inchisorilor, ce a insemnat infernul temnitei comuniste. Mihail Galatanu risca o asemenea apropiere, care de regula nu se face, intr-un volum din colectia „Poetii orasului Bucuresti“. Nu se poate spune cu usurinta cine/ce iese mai rau in urma acestei contaminari: „O sa fac in tine./ O sa fac in tine, mai tirziu, ca la Sighet, un memorial al tuturor placerilor mele. Un/ muzeu in care tu apari cu vatraiele aburinde ale picioarelor tale, cu foalele/ burtii tale trecute si inrosite prin foc/ si ma torturezi mereu.
Sa fiu io Sighetul tuturor poftelor tale,/ neguros si incrincenat, iar tu/ camera de tortura a plictisului meu“ (p. 13).
Senzualitatea excesiva si comic-ludicul unor imagini nu reusesc sa contracareze o erotica si o poetica lipsite de profunzime si de rafinament. In spatele poetului fara fineturi se ghiceste barbatul lipsit de fineturi: „Tu esti toata ninsoare, oh, si chiar te depui/ peste drumeagul ingust, peste valea larga./ Peste vilceaua nostalgica a micilor ascunzatori dintre coapsele mele,/ catre care pe unde trec turmele de oi catre stina/ talanganindu-si behaitul infometat./ Tu esti Miorita care a nins peste noi/ dintr-o carte usor lasciva./ Mai bucalata./ Esti o balada populara“ (p. 37). Si mai sugestive sint unele titluri: Clitorisii ma-sii ce misto esti, ce bunuta, Fata mea e un tampon libresse, Pedofil discret, ador fe