Prin anii ’80, snobam cinematograful comercial
Cind ai inceput sa te preocupi profesionist de film?
Totul s-a intimplat dupa ’90. Chiar daca pina atunci mai scrisesem despre diferite filme pe care le vedeam. Dar acele notatii nu erau decit niste impresii de spectator. Am inceput sa scriu in ’90-’91, dar nu cronici, ci eseuri, mai degraba. Cronica e un gen dificil. Pentru mine, cronica ideala este un aforism. Adica sa reusesti sa comprimi ceea ce inseamna filmul acela pentru tine, ca spectator, intr-o fraza. Exista un lucru foarte important pe care l-am cistigat in timp. Prin anii ’80, cind mergeam regulat la Cinemateca, nu mizam decit pe filmele mari, de autor. Oarecum snobam cinematograful comercial, chit ca uneori imi placea. Cu timpul insa, m-am deschis foarte mult spre acest gen de cinematograf si acum am ajuns sa impart filmele in filme bune si filme proaste. Nu conteaza nici genul, nici cine le-a facut. Exista filme total ratate ale unor regizori foarte mari, dupa cum exista filme foarte bune ale unor regizori considerati mediocri. Conteaza produsul. Acesta e un lucru pe care multi nu vor sa-l accepte. De cite ori un regizor mare scoate un nou film, toti se simt obligati sa-l laude pentru ca e vorba de un nume mare, indiferent de calitatea filmului. Or, lucrul acesta creeaza, dupa parerea mea, multa confuzie la nivelul receptarii. Cred ca, in calitate de critic de film, ai datoria sa arati ca nu tot ceea ce face regizorul respectiv este obligatoriu bun.
Poti sa dai o lista scurta de filme care te-au marcat definitiv? Exista in lista asta vreun film romanesc?
Depinde cit de mare este lista. Intr-una de zece filme din toate timpurile nu ar exista unul romanesc. Cred ca lista ar trebui sa fie gindul dintii al unui critic. Daca nu esti in stare sa triezi din cind in cind si sa renunti la anumite filme, oricit de d
