- Efectul de sera este titlul articolului semnat de Thierry Jousse in numarul pe iunie al lunarului Cahiers du cinéma. Impartit in sase sectiuni – dintre care trei sint pasionante –, textul lui Jousse are in primul rind meritul de a pune punctul pe „i“ in privinta Festivalului de la Cannes. Nu neaparat a ultimei editii (pe care toata lumea convine sa o considere, in soapta, eufemistic sau printre rinduri, drept „submediocra“), ci a festivalului in general – si a politicii sale, mai precis. Ce reproseaza T.J. celui mai important eveniment cinematografic din lume? In primul rind, faptul ca a devenit „o confrerie foarte inchisa in care este introdus, din cind in cind, cite un nou membru. Gilles Jacob si Thierry Frémaux sint selectionerii acestui club mondial, veritabil all-stars al cinematografului contemporan. Din aceasta situatie paradoxala decurge un efect imediat: la Cannes, anul acesta, nu se mai evaluau filmele decit in interiorul operei unui autor. Mie mi-a placut mai mult filmul precedent, mie cel de-acum 20 de ani, e cel mai bun, e cel mai prost, cel mai asa, cel mai altminteri... Critica insasi se transforma in exercitiu de sanctificare a autorului, ca si cum si-ar lua legitimitatea din aceasta sanctificare – cu cele doua versante ale sale, gloria sau infamia. Riscul acestei stari de fapt este efectul de sera, cu alte cuvinte saturarea fara perspective a unei lumi artificiale care traieste in circuit inchis. Daca autorii nu mai sint evaluati decit in functie de ei insisi e pentru ca filmele lor, oricit de pasionante si de fascinante ar fi ele, nu mai ofera, cel mai adesea, decit variatiuni subtile si virtuoze ale unor figuri si forme deja identificate“. Ce mai decurge din aceasta stare de fapt fals-privilegiata, in realitate sinucigasa à la longue? Faptul ca „autorul unui film prezentat la Cannes ajunge sa fie mai aproape de un artist care-si prezinta ultima s