Editia din acest an a Festivalului International de Film de la Karlovy Vary a debutat nu numai foarte promitator din punct de vedere al filmelor prezentate, dar si sub zodia imprevizibilului. Inca din primele doua zile, pe afisele cinematografelor din cochetul orasel balnear ceh, nume sonore ale cinematografului mondial si-au disputat atentia criticii si curiozitatea publicului. Dar nici surprizele nu au lipsit. N-a surprins prezentarea in cadrul festivalului a celui mai nou film al lui Jacques Rivette, Va savoir, ci faptul ca prima sa proiectie a fost anuntata cu surle si trimbite intr-o sala din centru, dar a avut loc intr-un obscur cinematograf de periferie. Spectatorilor care asteptau cu sufletul la gura Cintecul pentru Martin, ultimul film al lui Bille August, au primit cu stupoare, dar nu fara incintare superbul film mexican Amores perros, semnat de Alejandro Gonzales Inarritu. Programat initial intr-o singura sala, ciclul de proiectii dedicat lui Krzysztof Zanussi s-a raspindit ulterior in tot orasul, spre naucirea fanilor care nu mai stiau in ce sala sa intre pentru a viziona cele mai recente creatii ale idolului lor.

Cele opt „super-povesti“ ale lui Emir Kusturica s-au dovedit mult mai accesibile decit se prevazuse, navala amatorilor de spiritualitate balcanica fiind anemica in raport cu ceea ce scontasera organizatorii. Si exemplele ar putea continua. Pina si vremea s-a alaturat acestei aparent interminabile serii de pacaleli involuntare, alternind caldura insuportabila cu la fel de putin asteptate si imprevizibile ploi torentiale. Dar haosul perioadei de debut a fost repede domolit si, incepind inca din a doua zi a festivalului, lucrurile s-au asezat pe fagasuri mai normale. Pina la urma, cehii nu si-au tradat reputatia de oameni ordonati si bine organizati. In consecinta, atentia publicului si a presei s-a concentrat, asa cum era firesc, asup