Marile manifestaţii din timpul conferinţelor liderilor mondiali aduc în focarul atenţiei publice un non-eveniment. La început, în a doua jumătate a anilor '70, întîlnirile dintre şefii statelor celor mai bogate aveau un caracter mai curînd monden: pozele îi înfăţişau în piscină, senini, bucuroşi să fie împreună într-o lume unde prietenii şi duşmanii sînt bine definiţi şi stau la locul lor. Probabil că modificarea recepţiei s-a petrecut după '90, cînd cei 7 au devenit 8, invitaţia Rusiei neavînd o motivaţie economică. G7 plus unu, deveniţi G8, se întîlnesc periodic sub lumina reflectoarelor, şi comunicatele finale sînt sau par ameninţătoare tocmai prin absenţa oricărei idei: este greu de crezut că oameni atît de importanţi, cu o agendă atît de încărcată îşi consumă timpul de dragul unor fraze binevoitoare la adresa restului lumii. Instituţia G8 este percepută de mulţi ca un for ocult, fără legitimitate democratică, dînd o formă politică dominaţiei economice exercitate de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. De fapt, există şi alte foruri care reglementează dincolo de graniţele naţionale: telecomunicaţiile şi aviaţia civilă, măsurile sanitare şi meteorologia, dar nimeni nu le contestă necesitatea. Din ce în ce mai retraşi, din ce în ce mai bine păziţi, liderii lumii bogate şi preşedintele Rusiei oferă o ţintă privilegiată tuturor celor care cred că lumea este prost alcătuită şi vor să forţeze o altă repartizare a bogăţiei şi a influenţei. La Genova, contestatari nonviolenţi şi anarhişti, vagabonzi şi activişti, pacifişti şi revoluţionari, provenind în special din ţările bogate şi profitînd de facilităţile de comunicare şi de transport create de detestata globalizare, au fost şi de astă dată evenimentul principal al întîlnirii celor 8. Unii sînt împotriva globalizării, alţii doar împotriva unor aspecte; există şi anticapitalişti; ei cred că a