Departamentul de Stat american a dat publicităţii un raport privind traficul cu persoane umane, în toată lumea. Mare amatoare de clasamente şi statistici, presa sportivizată de la noi a remarcat doar că România a fost inclusă în ultima categorie de ţări, alături de Liban, Bosnia sau Gabon. Întrebat de ziarişti cum de conduce o ţară atît de bananieră, premierul Năstase a avut una dintre izbucnirile lui, tot mai dese în ultima vreme, amestec de iritare şi superioritate glumeaţă. Deşi a recunoscut că nu a citit raportul, şeful guvernului a spus că "este deranjant acest sentiment că sîntem pe tot felul de liste şi că sînt tot felul de tipi care dau note pentru libertate, egalitate sau solidaritate". Umorul de bună calitate nu l-a părăsit nici după aceea, cînd a fost întrebat de ce România nu pune Statele Unite pe o listă a ţărilor în care traficanţii de droguri se simt destul de bine. Pretinzînd de la alţii seriozitate, Adrian Năstase se lasă dus de hazul unor afirmaţii pripite care pot înveseli conferinţele de presă. Băşcălia faţă de raportul Departamentului de Stat nu concordă în nici un fel cu documentul în sine, destul de tern şi scrupulos. Pe scurt, documentul împarte statele în trei grupe, în funcţie de cîteva criterii şi prezintă apoi detaliat situaţia din fiecare ţară. Reduse la două cuvinte, aceste criterii sînt: dimensiunea traficului, măsuri de combatere plus voinţa politică şi recunoaşterea acestei probleme ca o prioritate. Importanţa acordată documentului arată că agenda americană este interesată de subiect. Se poate spune că agenda guvernului american nu este o prioritate pentru alte guverne. Dar dacă vrei fonduri americane trebuie să-ţi iei notiţe cînd se dictează agenda de la Washington. Procedeul este benevol. Aşa cum spuneam, România intră în a treia categorie de state, adică cele care "nu îndeplinesc în întregime standardele minime şi nici nu f