Vara este – nu-i asa? – un sezon in care nu se intimpla mare lucru, caldura torida induce toropeala, gindul vacantei subordoneaza toate celelalte preocupari, timpul se scurge alene si neproductiv. Adevarat? Ei bine, nu, cu totul fals. Caci, iata, in toi de vara am avut o saptamina ca nici una alta in vremurile recente. In ea s-au ingramadit atitea evenimente cite ar incapea intr-un an intreg. Nu mai putin de trei prim-ministri straini s-au infatisat in Romania in vizite separate de considerabila importanta. Si de parca aceasta inghesuiala de sefi de guverne nu ar fi creat o densitate de evenimente suficient de impresionanta, alte trei margele de pret s-au insirat in colierul saptaminii, de asta data in zona mult neglijata a privatizarii.
Primii ministri veneau si inainte, vin si acum. Lionel Jospin nu s-a prezentat cu niste interese precise (cel banuit, anume de a repune concernul francez Usinor intr-o pozitie favorabila pentru a intirzia sau bloca privatizarea Combinatului Sidex – Galati cu firma concurenta ISPAT nu pare sa fi fost nici macar evocat in convorbiri). Dar vizita premierului francez a produs o reafirmare eplicita a dorintei Parisului de a sustine integrarea Romaniei in Uniunea Europena si NATO, precum si un sfat cit se poate de util, acela ca, cel putin in privinta NATO, Romania va trebui sa-i convinga pe „anglo-saxoni“, recte pe americani, ca este apta sa fie un aliat de nadejde. Este interesant de notat ca dl Jospin a gasit necesar sa formuleze de doua ori acest sfat – poate pentru ca i s-a parut ca nu a fost receptionata esenta lui, si anume ca, intii, povara este pe umerii guvernului roman insusi, nu pe cei ai Frantei, si, doi, ca, in ultima instanta, primirea Romaniei in alianta va avea loc sau nu in functie de ce va crede de cuviinta Washingtonul.
Vizita premierului maghiar Viktor Orban a oferit prilejul unei prime confru
