De la un timp încoace, copiii sînt tot mai prezenţi în produsele culturii populare, precum emisiunile tv de divertisment şi muzica pop, dance, hip-hop (sau cum se mai numeşte ea). Emisiunile pentru copii cu protagonişti copii, precum Tip-top, mini-top au fost doar prima fază a industriei de minivedete. Cei care se produceau, impulsionaţi de ambiţiile transferate ale părinţilor, cu poezioare şi cîntecele specifice vîrstei, sînt deja demult depăşiţi de copiii ce vor să-i imite cu orice preţ pe oamenii mari. La emisiunea de divertisment deja consacrată, Ploaia steluţelor, copiii ies deja din universul lor inocent, propunîndu-şi, cu acelaşi entuziasm refulat al părinţilor, să fie nişte adulţi în miniatură; ei nu numai că abordează repertoriul unor vedete ale muzicii pop, dar le imită, pe cît pot de fidel, înfăţişarea şi comportamentul. Mai nou, nu numai adolescenţii "fac muzică". Au început să intre în industria muzicală şi copiii. Dacă cele două Andree erau puştoaice, la, cred, 16 şi 17 ani, cînd au debutat, stîrnind o adevărată modă în domeniu, acum deja limita de vîrstă a scăzut simţitor. Un exemplu este numai fratele Andreei Antonescu, cu vreo doi ani mai mic decît ea (iarăşi, cred), care şi-a întemeiat formaţia Giglio. Nu mai vorbesc de trupa de băieţi Amicii, care, după înfăţişare, trebuie să aibă tot 13-14 ani. În vîrtejul industriei, etaloanele se schimbă ca vîntul, aşa că şi Amicii au devenit seniori. Trebuie să le vezi pe Emi, Adriana, sau trupele de fete Ram-tam-tam ori Dolly; limita de vîrstă coboară deja spre 10 ani. Pozele minivedetelor rămîn cam aceleaşi, integrîndu-se într-un soi ciudat de sexualitate adaptată vîrstei: în loc de pantaloni transparenţi, pantalonaşi cu buline;

tot bustiere, dar simbolice, pentru fetiţe; aceleaşi codiţe stil André; aceiaşi pantaloni largi şi vopsea în culori insuportabile pentru băieţi. Subiectele abordate sînt, p