Valerica Ciobanu, nascut in comuna Scinteia, plecase la mina in 1992. Toti barbatii familiei s-au facut mineri, muncind la "Vulcan" . Sora mai mare a lui Valerica spune ca acesta trebuia sa fie liber in ziua cind s-a petrecut tragedia. Curtea familiei Ciobanu, din satul Tufestii-de-Jos, comuna Rebricea, era ieri plina cu oameni care tipau si plingeau de durere. Al saselea copil al acestei familii si-a pierdut viata in explozia din mina "Vulcan". Mama acestuia, Jenica Ciobanu, o femeie de 66 de ani, inconjurata de doua dintre cele trei surori, se lovea cu miinile de prispa casei, isi smulgea parul din cap si tipa printre sughituri de plins. Alaturi de ea, alte zece persoane, batrini, tineri si chiar copii, plingeau in hohote. Unul dintre cei 14 mineri care si-au pierdut viata in tragedia produsa prin explozia din mina "Vulcan" este Valerica Ciobanu. Acesta a plecat, in urma cu noua ani, de pe meleaguri moldovene si s-a intors ieri intr-un cosciug. "A plecat de saraci ce eram, mama. A plecat, si uite cum se intoarce", striga Jenica Ciobanu. Nascut pe 18 aprilie 1967, in comuna Scinteia, judetul Iasi, Valerica Ciobanu face parte dintr-o familie extrem de saraca. Din cei sapte copii ai familiei Ciobanu, toti cei patru barbati au plecat sa lucreze in mina. Mai mult decit atit, destinul a facut ca si doua dintre surori sa se casatoreasca tot cu mineri. Numai o singura sora locuieste in Bucuresti. "Cu citeva ore inainte de a muri, am baut o cafea impreuna" Primul semn ca familia lor este urmarita de ghinion a fost in 1981, cind casa din Scinteia, in care locuiau cu totii, s-a darimat, ca urmare a unei alunecari de teren. Atunci, sotii Jenica si Vasile Ciobanu au cumparat o alta casa in satul Tufestii-de-Jos dintr-o comuna invecinata, Rebricea. A fost greu sa-si incropeasca o gospodarie, iar copiii au ales sa plece unul cite unul sa lucreze prin tara. In 1992 a plecat si Val