Un fenomen care a intrat in cotidian este cel denumit, in mod generic, spaga. Spaga nu s-a nascut pe aceste meleaguri de ieri, de azi, ci are radacini adinci in istoria neamului romanesc, tinind mai mult ca sigur de educatia noastra balcanica. De-a lungul timpului, a purtat mai multe nume: plocon, ciubuc, mica atentie, ciupeala, spert, bacsis etc. Dar de-abia in zilele noastre spaga a intrat in "legalitate", caci nimeni nu se mai indigneaza ca pentru o stampila sau o semnatura e musai sa "impinga" ceva: o punga de cafea, o ciocolata, o sticla de coniac, sau chiar o "atentie" pecuniara. Aceste mici "atentii" au rolul unui "Sesam, deschide-te!", caci nu este usa care sa ramina inchisa si nu este functionar care sa te refuze daca nu uiti sa-l "miruiesti". Si cu cit este mai inalt scaunul functionarului caruia ii ceri sa te ajute intr-o problema - care, in definitiv, tine de atributiile sale de serviciu - cu atit mai substantiala trebuie sa fie spaga. De multe ori, spaga nu este negociabila. Primaria este in top Oriunde iti arunci ochii, nu gasesti institutie unde sa nu se practice acest obicei, deja impamintenit. Bunaoara, la Primaria Vaslui este stiut ca se accepta, in general, "malaiul". Dintre angajatii celor cinci servicii ale institutiei, cei mai norocosi sint functionarii de la Urbanism, care sint asaltati zilnic de cereri privind autorizatii de constructie. Si cum cei care doresc sa-si deschida un spatiu comercial sau vor sa-si ridice o casa nu vor sa piarda o luna pina primesc aprobarile necesare, spaguirea devine absolut necesara. In general, "plicurile" sint acceptate. Ca exemplu, redam un fragment dintr-o discutie absolut reala, purtata intre doi indivizi care tocmai ieseau din primarie: "Ce dracu' mai vrea asta de la Urbanism? I-am mai dat azi un milion de lei si tot ma poarta pe drumuri pentru o stampila." Exemple pot fi gasite oricind. Explicatia ar fi ca