În celebra trilogie - Răstignire trandafirie a lui Henry Miller, volumul Plexus este al doilea, situat între Sexus şi Nexus, ocupînd parcă locul median al plexului solar în organism, pornind de la rădăcini, de la "sexus", şi înălţîndu-se spre "nexus", care în limba engleză semnifică relaţiile interdependente dintre lucruri.
Răstignirea trandafirie este mitul creaţiei, al jertfei de sine pe care o trăieşte creatorul în procesul de creaţie, al devenirii sale spirituale şi existenţiale. Este traiectoria parcursă de Miller de la euforicele explozii erotice, de la dezlănţuirile delirant sexuale, de la puhoiul hormonal-visceral, preliminar concepţiei, din Sexus, la perioada de gestaţie, de maturizare, de creaţie-naştere.
Plexus (scris în 1953) - după Sexus (1949) şi înainte de Nexus (1960) - toate trei fiind romane perfect independente - îl are ca personaj central tot pe naratorul Henry Miller şi îşi plasează acţiunea, ca şi celelalte două volume, în cei şapte ani de căsnicie cu Mona, fostă Mara, dansatoarea de bar - marea pasiune inspirată şi dezesperantă a lui Miller. În Sexus, Miller se smulge din păienjenişul sufocant al familiei; în Plexus se smulge din anchilozanta, paralizanta "Companie telegrafică cosmococică" şi se dedică scrisului, începuturilor sale scriitoriceşti, concomitente cu şi condiţionate de cele mai extravagante expediente menite să-i asigure existenţa materială.
Dar Plexus, departe de violentul Sexus, e muiat în aura nostalgică, hazoasă şi tandră a evocărilor din copilărie, chemate să tonifice noua identitate de creator. Şi, paralel, romanul devine un soi de muzeu Madame Tussaud literar, de o extraordinară acuitate, a tuturor figurilor excentrice care s-au perindat prin viaţa lui Miller, cunoscute cititorilor încă din Tropice. Fiecare dintre ele cu microromanul său subsumat macroromanului.
Van Gogh, genialul surghiunit