Se pare ca Ministerul Invatamintului a luat decizia de a restringe la trei numarul manualelor alternative pentru fiecare disciplina de liceu. Spun „se pare“, fiindca nu exista in aceasta privinta un ordin explicit, masura fiind adoptata indirect, prin amputarea listei aprobate de comisia de specialisti insarcinata de minister cu expertizarea manualelor.
Daca ceea ce afirm e conform, atunci trebuie, in primul rind, deplinsa procedura. Trucul de a nu comunica deschis o hotarire, punind-o totusi in aplicare pe cai ocolite, e ieftin si lipsit de demnitate. El discrediteaza autoritatea ministerului, care-si incalca obligatia transparentei, si incearca eludarea unei raspunderi pe care, totusi, o poarta in mod neconditionat. In acelasi timp, prin ambiguitatea voita, se pune in afara unei relatii corecte cu cetatenii.
In al doilea rind, e inadmisibila schimbarea pe parcurs a regulii de joc. Comisia de experti avea sarcina de a aproba toate manualele care indeplinesc conditiile minimal necesare cerute de programa. Schimbarea acestui obiectiv pe drum falsifica rezultatele finale. Pe de alta parte, creeaza mari greutati editurilor care si-au preparat imprimarea manualelor, intrucit ele au retinut spatii grafice, au consimtit deja la o serie de cheltuieli, si-au facut o anumita planificare etc.
In al treilea rind, reducerea la trei manuale alternative din mai multe acceptate introduce o cenzura a functionarilor fata de activitatea expertilor. Lucrul acesta e nu doar inadmisibil in fond, ci si, in mod clar, ilegal: in adevar, daca autorul unui manual aprobat de comisie, dar exclus de functionari, ar da in judecata ministerul, el ar avea toate sansele sa cistige procesul, data fiind schimbarea pe parcurs a criteriilor de optiune. In ipoteza ca hotarirea luata va fi mentinuta, exista si alte riscuri, lesne de imaginat. Presiunile, incercarile de inti