Livius CIOCARLIE
De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri. Jurnal
Editura Polirom, Colectia „Ego“,
Iasi, 2001, 226 p., f.p.
Prezenta pe cit de discreta, pe atit de semnificativa in peisajul cultural autohton, scriitor complex, preocupat in egala masura de literatura si de avatarurile lumii in care traim, Livius Ciocarlie revine in atentia cititorilor cu noi fragmente de jurnal, reunite in volumul De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, recent aparut la Editura Polirom. Jurnal de idei in primul rind, dar si de stari de spirit si de vise, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri se adauga romanelor autobiografice si jurnalelor propriu-zise publicate de Livius Ciocarlie de-a lungul anilor (Un Burgtheater provincial, 1985; Clopotul scufundat, 1988; Fragmente despre vid, 1992; Paradisul derizoriu, 1993; Viata in paranteza, 1995; Cap si pajura, 1997; Trei intr-o galera, 1998 si chiar Caietele lui Cioran, 2000), intregind imaginea unei subiectivitati plurale, a carei coerenta se constituie in pofida discontinuitatii inerente a formulei textuale alese de autor. O formula menita „sa restringa artificiul literaturii, adica sa ramina in zona de interferenta dintre literatura si document“, dupa cum scria Livius Ciocarlie in Clopotul scufundat, apta sa reflecte fragmentarismul existentei umane si valentele proteice ale eului auctorial. Apartenenta sa, nu doar geografica, ci si spirituala, la spatiul central-european asupra caruia reflecteaza in repetate rinduri se face simtita la tot pasul, autorul marturisindu-si cu nedisimulat orgoliu atasamentul fata de ambianta si valorile „imperiale“ din acea „parte a Europei situate din punct de vedere geografic in centru, din punct de vedere cultural in Vest si din punct de vedere politic in Est“, dupa definitia pe care Milan Kundera o dadea acestei zone in Tragedia Europei Centrale.
