„Exista doua cuvinte finlandeze pe care le cunoaste toata lumea: sauna si Nokia“. O nevinovata butada domestica, in curs de a fi largita, caci mai exista inca cel putin un cuvint care tinde sa-si cistige notorietatea, nu medicala, nici electronica, ci teatrala: Tampere. Oraselul, la doua ore de mers cu trenul de Helsinki, este unul dintre locurile europene in care se intimpla, o data la doi ani, un festival semnificativ de teatru. Alaturi de Avignon, Bonn, Edinburgh, Viena, Berlin, Sankt Petersburg, Barcelona, Budapesta… si inca nu multe altele, Tampere s-a transformat, pentru o saptamina, intre 7 si 12 august, intr-o comunitate de-a dreptul internationala, in care putine s-au intimplat in afara teatrului. El este insa, in alte perioade ale anului, un loc in care se desfasoara si alte festivaluri si tirguri: al filmului, al dansului, al muzicii, al gradinaritului, al dansului popular, al vinului, al jazz-ului, al iluminatului nocturn… Cele doua teatre dramatice, citeva teatre pentru copii, un teatru de comedie, urca la sapte (fara a socoti si teatrul in aer liber, care functioneaza numai vara) numarul a ceea ce noi am numi, eufemistic, institutii publice de spectacol. Toate in Tampere, ca si minunata sala filarmonica de peste 3000 de locuri, cea mai mare din tarile nordice, unde localnicii pot viziona adesea, pe linga concerte si spectacole de balet, venite in turneu din Europa, din indepartata Canada sau vecina Rusie, si spectacole de opera, caci finlandezii sint mari amatori de opera si, in general, mari iubitori – si chiar cunoscatori – de arta.

Spectacolele invitate anul acesta la Tampere au cuprins genuri teatrale diferite. De la dramatizari dupa povestirile lui Cehov (Calugarul negru, un spectacol al regizorului rus Kama Ginkas, in buna traditie a teatrului rus-fost-sovietic) la spectacole de animatie pentru adulti, dar nerefuzate copiilor, ca Mous