"M-a sunat sa-mi spuna ca ma iubeste si sa am grija de mine" La inceput timid, cintecul se aude tot mai tare, iar multimea de luminari aprinse arunca lumini stranii asupra fetelor ingindurate. Cineva flutura un steag national instelat, in timp ce o fetita cu un urs de plus in mina continua sa-si intrebe mama: "Cind o sa se intoarca, tati imi va cumpara si pe Barbie?". Ma apropii de una dintre femei, o doamna trecuta de prima tinerete. Tine in mana poza unui tinar in costum de absolvent, cu trasaturi frumoase, distincte. "E fiul meu, Darryl, functionar la ?May Davis Group?", spune ea si lacrimi mari ii acopera obrajii. "Lucra in Turnul 1 si, imediat dupa ce avionul a lovit cladirea, m-a sunat acasa. Mi-a spus: "Mama, sint la etajul 101. E fum peste tot si nu stiu ce sa fac". Un plins isteric incepe sa domine femeia, care are fata desfigurata de oboseala. "M-a sunat a doua oara sa-mi spuna ca ma iubeste si sa am grija de mine", mai adauga ea, inainte sa se prabuseasca pe trotuar, intr-o criza ce provoaca fiori celor din jur. Doi infirmieri se reped sa o ajute si pot sa vad cum zvircolelile ei sint atit de mari ca trebuie sa-si foloseasca intreaga forta sa o potoleasca. Scenele se repeta apoi pe trotuarul din fata spitalului, unde sint internati multi dintre supravietuitori. Povestile lor sint infiorator de asemanatoare. Un logodnic, o mama, un fiu sau o sotie, prinsi la unul dintre etajele celor doua cladiri, sunind acasa si spunind ca fumul greu, flacarile ii impiedica sa coboare si ca sint prinsi ca intr-o capcana. Privesc la cei stransi aici, vad disperarea lor si ma gindesc ca, poate, nici unul dintre ei nu-si va mai vedea persoana iubita. Pompieri veterani nu-si pot stapini lacrimile Sintem aproape 50 de ziaristi strinsi in fata spitalului. Jim Jenkins, de la "New York Post", imi spune ca va fi o noapte lunga. In urma cu citeva minute ne aflam la World Trade Cente