Mozart – muzica oficiala a paradisului, nota pe undeva Cioran. Mozart a fost prezent din plin la Bucuresti si in aceste zile, cu un program special extrem de bine elaborat. A fost ales un an anume, cu lucrari remarcabile care au dat stralucire creatiei mozartiene. Un proiect punctual, bine gindit si excelent realizat. Rezultatele au fost la indemina bucurestenilor: un pianist si sef de orchestra german si o formatie de camera, rodata in decenii, elvetiana. Si a urmat, ca sa pastram aceeasi succinta, pe cit posibil, linie cronologica, primul Mozart by midnight al unui triplu concert sustinut de Orchestre de Chambre du Laussane. Dirijor si solist – Christian Zacharias. O formatie deja cu traditie nascuta din orchestra Suisse Romand – numele lui Ernest Ansermet vine automat! – cu o buna cota internationala, pentru prima oara la noi. Christian Zacharias preia formatia in 2000, ca director artistic si dirijor. Este important acest amanunt pentru ca programul intins pe 3 zile in Bucuresti este un proiect bine gindit, cu 11 lucrari pe care Mozart le-a compus in 1784. Nu mai putin de sase concerte pentru pian au fost prezentate publicului bucurestean intr-o cadenta de doua pe zi. La care s-au adaugat si doua lucrari doar pentru pian, variatiunile Unser dummer Pöbel si Sonata nr. 14 in do minor. Realmente o surpriza extraordinara, mai ales pentru cei care nu-l cunosteau pe pianist. Ne gasim printre acestia.
Formatia elvetiana de camera, ca orice este „Made in Swytzerland“, foarte buna. Nu vrem sa ironizam nimic, elvetienii au scoala muncii temeinice, nu e nimic de ris, ci din contra, de apreciat. André Gide spunea ca Elvetia ii face pe oameni sa dea tot ce e mai bun in ei. Nu stim daca Zacharias este elvetian – nascut in India, scolit la Paris –, totul ni se pare azi atit de firesc, dar uitam ca pina mai ieri nu ajungeam decit cu greu la Varna si Rusciuk, ambele
