Jacques Le RIDER
L’Autriche de M. Haider. Un journal de l’année 2000
Presses Universitaire de France, Paris, 2001, 311 p.
Cind a decis sa-si publice propriul jurnal „austriac“ inaugurat o data cu instalarea la Viena, in februarie 2000, a guvernului lui Wolfgang Schüssel, guvern ce a inclus pentru intiia oara in Europa postbelica reprezentanti ai unui partid de extrema dreapta – cel al deja faimosului Jörg Haider –, Jacques Le Rider, cunoscutul germanist parizian ce si-a legat numele de cercetarile asupra „modernitatii vieneze“ din jurul anilor 1900, a fost probabil constient de riscurile multiple pe care o asemenea carte le avea de infruntat fata cu publicul. Inainte de toate, ipostaza de „diarist“ pe care, ca autor al exegezei tocmai aparute asupra „jurnalelor intime vieneze“, si-o asuma oarecum abrupt, dar si intr-o subinteleasa continuitate atit cu genul literar, cit si cu „materia“ tratate pina acum de la distanta expertizei istorico-culturale: judecata formulata acolo asupra legitimitatii documentare, a credibilitatii, a autenticitatii si, nu in ultimul rind, a interesului „literar“ al scriiturii de acest tip urma sa se converteasca intr-o „practica“ a carei reusita tehnica se expunea automat comparatiei cu modelele celebre abia examinate. Or, nimic din oferta acestui jurnal nu rimeaza cu criteriile de complexitate si profunzime ale expunerii Sinelui, masura a „excelentei“ estetice, prezentate ca atare in opusul anterior.
Concretizare a unei tentatii marturisite (in chiar volumul de fata) de a produce altceva decit „proza universitara“, cu alte cuvinte de a depasi aparenta „impersonalitate“ a discursului stiintific pentru o forma de comunicare (cu sine? cu exteriorul?) individualizata, jurnalul propriu va fi avut initial doar functiunea unui aide-mémoire, arhiva clasata pe zile a tuturor documentelor acumulate in jurul teme