La baza iconografiei personajului stau modelele elenistice, judecind dupa faptul ca, de multe ori, ea apare contaminata cu Isis (straveche divinitate a Egiptului faraonic, acum, insa, „imbracata in haina“ noua, greceasca), dupa modul in care ii este prezentat vesmintul (la zeita nord-africana se observa, in prinderea imbracamintii, un nod masiv, central, asa-numitul „nod nilotic“ ori „isiac“, aranjat in „crosa faraonica“). Mai apropiat de tipul Fortuna-Isis sint iconografiile in care personajul poarta pe crestet acel modius (polos sau kalathos, in greceste, un fel de recipient-cos al belsugului). In analiza paternitatii artistice a zeitei mai trebuie amintite in cadrul tipurilor, deosebit de eclectice, acele atribute specificate mai sus, care permit identificarea sigura a Fortunei; altfel, diadema semilunara si faptul ca este invesmintata in chiton (tunica) si himation (mantie) ar putea induce in eroare prin simpul motiv ca atit Iuno (sotia lui Iupiter), cit si divinitatile care figureaza notiuni abstracte (Abundantia – „Abundenta“ ori Concordia – „Intelegerea“) prezinta similitudini (un exemplu elocvent in acest sens il constituie statuia asa-numita „Kore Albani“, transmisa noua printr-o copie romana).
Din capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, provine o frumoasa si bine conservata statueta din bronz (inalta de 17,7 cm), care o infatiseaza pe Fortuna, apropiata de ipostaza zeitei Isis (a se vedea „modius“-ul pe crestet). Personajul are capul usor aplecat spre dreapta, cu elemente anatomice ale figurii deosebit de fine (fata prelunga, ochii migdalati, cu irisul punctat, nas lung si drept, gura si barbie delicate; par ordonat, aranjat, cu carare pe mijloc, ii acopera pavilioanele urechilor, doua suvite atirnindu-i pe umeri, desi este prins, la ceafa intr-un mic coc). Pe cap poarta o diadema semicirculara, ornamentata cu motive triunghiulare,
