Se poate spune, pe buna dreptate, ca cea mai crunta fiara este omul. Alaturi de inchizitie, fosta securitate a fost si ramine o organizatie cumplita, experta in arta distrugerii omului, fara a tine cont de cele mai elementare drepturi ale existentei. Dar, ceea ce este mai grav decit toate, tortionarii de altadata se lafaiesc nestingheriti printre noi, iar in cele mai multe cazuri, acestia ocupa si functii importante in stat, mai cu seama in cadrul puterii executive. Nimeni nu le-a reprosat nimic, iar nostalgia trecutului ii macina, semn ca oricind ne-am putea intoarce acolo, la situatia de dinainte de 1989. Dosarele securitatii ramin inca un subiect tabu, iar fostii detinuti politici se lupta cu morile de vint. Dovada ca cei interesati sa ascunda adevarul isi fac bine treaba. Mii de oameni au cunoscut mirsavia fanaticilor comunisti, si drumul lor catre dreptate s-a sters de pe harta justitiei romane. Nu degeaba multi vinovati cu punga plina sint evitati cu grija sub pretextul ca nu suporta regimul de detentie. De aceia am ales astazi povestea vietii unui om care a indurat aproape un sfert de veac cosmarul puscariei politice. "Eram tratati mai rau decit animalele" Venirea pe lume a lui Toader Botez din Vaslui nu a fost sub auspiciile Celui de Sus. El insusi o recunoaste, iar ursitorile i-au pus gind rau de la bun inceput. Viata sa a cunoscut cele mai groaznice chinuri si torturi inca din plina tinerete. Militar in termen fiind, a infiintat, impreuna cu alti ofiteri, o organizatie militara cu caracter subversiv, in anul 1953. Dupa o scurta perioada, au fost "mirositi" de catre comunisti si, drept urmare, prin sentinta numarul 1104 din 12 decembrie 1955, a fost condamnat la 15 ani de munca silnica. Condamnarea s-a incadrat la infractiunea de crima de uneltire impotriva ordinii sociale de stat si de aici a inceput adevaratul calvar. De la inchisoarea Uranus din Bucuresti