Edmund BURKE

Reflectii asupra revolutiei din Franta si asupra activitatilor anumitor societati din Londra cu privire la acest eveniment. In forma unei scrisori care urma sa fie trimisa mai intii unui tinar, la Paris

Traducere, studiu introductiv si note de Mihaela Czobor-Lupp, Editura Nemira, 2000, 336 p., f.p.

Dupa mai bine de doua secole de la aparitia lor, Reflectiile asupra revolutiei din Franta sint editate intr-o versiune romaneasca integrala: e meritul Mihaelei Czobor-Lupp, ca traducatoare si prefatatoare a volumului, si al editurii Nemira de a fi dus la bun sfirsit o initiativa care restituie culturii autohtone (cu o intirziere nu lipsita de un anume simbolism) o opera clasica nu sufera de nici unul din viciile clasicitatii; in mai mare masura decit oricare alt autor „politic“, Burke suprinde, si varianta romaneasca a conservat aceasta dimensiune, prin capacitatea de a provoca disconfort si de a disloca din habitudini intelectuale aparent extrem de respectabile.

Orice editare/reeditare a lui Burke este o noua ocazie de a medita, nu fara o nuanta de melancolie, la posteritatea cartii si a speciei de conservatorism pe care scriitorul englez o proiecteaza in spatiul intelectual european. Impopularitatea (relativa) a tipului de critica conservatoare este anticipata de receptarea cartii insesi in patrie: opul din 1790 este punctul de plecare al unor replici devenite, la rindu-le, infinit mai ofertante decit pretextul lor polemic: e cazul celebrei The rights of man a lui Tom Paine. Seria de replici concepute in apararea revolutiei ultragiate au darul de a simplifica pina la grotesc imaginea lui Burke insusi: nuantele se estompeaza, si ceea ce se contureaza, in oglinda contemporanilor, este profilul caricatural al unui reactionar à outrance, incapabil sa inteleaga si sa salute cu entuziasm evenimentul ziditor de lume noua. Legenda neag