În 1893 cînd perechea princiară (prinţul Ferdinand şi prinţesa Maria) l-au adus pe lume pe Carol a fost o mare bucurie a familiei domnitoare a României. În sfîrşit, s-a născut moştenitorul tronului, dînd consistenţă şi viitor Coroanei. Ferdinand fusese desemnat principe moştenitor al României, ca nepot al regelui, în 1889. După episodul amoros cu Elena Văcărescu, repede şi brutal curmat de regele Carol I, a urmat căsătoria cu principesa Maria. Aceasta din urmă, vitală şi dornică de petreceri, împreună cu soţul ei, aprig controlaţi de unchiul, au avut mult de aşteptat pînă au urcat pe tron, 21 Maria, şi 25 Ferdinand. Carol a crescut ca un copil răsfăţat, şcolit cît era nevoie, şi botezat în religia ţării. Treptat, s-a dezvăluit un efectiv priapism sexual la tînărul prinţ moştenitor. Năravul îi venea, indubitabil, de la mama sa, ai căror şase copiii nu erau toţi concepuţi cu soţul ei. Neocupat practic, tînărul prinţ Carol s-a dedat principalei sale pasiuni: femeile. Le frecventa asiduu şi cam fără alegere. La Iaşi, în timpul primului război mondial, prinţul Carol avea 24 de ani. Era, după regulile protocolului, comandantul unui regiment (ajunsese locotenent colonel) şi începuse a avea opinii politice foarte critice despre România, în special despre atotputernicia Partidului Liberal. În 1918, cînd ruşii bolşevici încheie cu Puterile Centrale Pacea de la Brest Litovsk, lăsînd România singură şi fără armament, ţara a fost nevoită să încheie armistiţiu cu inamicul. Situaţia era foarte grea. Atunci găseşte Carol să se angajeze în legătura sa amoroasă cu Zizi Lambrino. La începutul lui septembrie, părăsindu-şi regimentul (ceea ce însemna, de fapt, dezertare) cei doi amanţi ajung la Odessa, unde se căsătoresc pe ascuns. Aflîndu-se fapta, un Consiliu de Coroană a fost convocat şi Carol abia a scăpat, datorită pledoariei lui Ionel Brătianu, de pierderea rangului de moşten