Ca foarte multi altii, prin posta electronica am primit si eu, de la cunostinte si prieteni din America, editorialul lui Cornel Nistorescu din 24 septembrie, intr-o traducere engleza care-i reproduce intreaga incarcatura emotionala, adaugindu-i poate si un pic din lustrul limbii lui Shakespeare. Reprodus, cred, dintr-o publicatie americana, sub titlul Din Romania: recunoastere (si invidie) pentru etosul si elanul american, entuziastii expeditori au insotit editorialul de sentimentele lor proprii si de descrierea reactiei americanilor din jurul lor. Cornel Nistorescu a avut talentul si simtirea de a scrie o Cintare Americii, care nu va fi reusit sa-i emotioneze pe multi romani (tirajele ziarelor romanesti sint – vai! – atit de mici), dar care a atins o coarda sensibila in America, unde numarul celor care au citit-o sau auzit-o trebuie sa fi atins de-acum milioane, judecind dupa indicii pe care le primim de peste ocean.
Si asa, un articol de vreo 70 de rinduri de ziar, tradus inspirat de nu se stie cine, a pus Romania pe harta sufletului multor americani, care nu ar fi stiut, poate, s-o gaseasca imediat pe o harta geografica. Este pe departe cea mai eficace „operatiune de imagine“ dintre toate pe care le-au lansat cu bani grei in America guvernele romane de-a lungul anilor din urma. Americanii presupun probabil ca ce scrie Cornel Nistorescu exprima gindurile si sentimentele tuturor romanilor. Ei nu au frunzarit ziare si nu au vizionat talk-show-uri la posturile de televiziune pentru a cunoaste si gunoiul care a poluat scena mediatica romaneasca dupa atacurile teroriste din 11 septembrie.
Evident, un articol de ziar, fie el si de exceptie, nu va plasa Romania in NATO si nici nu va putea inlocui numeroasele si dificilele examene pe care guvernul si tara in intregime trebuie sa le treaca in procesul de integrare euro-atlantica. Actualul razboi im
