Orice partid, cand se creeaza, urmareste sa ajunga la putere, apoi sa o consolideze, practic sa guverneze cat mai mult, indiferent cum si prin ce mijloace. Acest fenomen a devenit specific Romaniei, unde nu am cunoscut nici o demisie voluntara, ma refer la guvern, unde nu au avut loc niciodata alegeri anticipate, sub pretextul hilar ca s-ar genera o instabilitate politica (!?), profund daunatoare tarii si cetateanului.
Tot la noi, probabil pentru originalitate, politicienii nostri, mai bine spus cei care au impresia ca fac politica sau cred ca sunt politicieni, din pacate o majoritate covarsitoare, o data ajunsi la putere, s-au folosit de diverse mijloace, in vederea consolidarii acesteia. Astfel, mai toti au cautat sa indeparteze cetateanul de a participa efectiv la viata politica, intr-un cuvant sa-i fie lehamete de aceasta; au acceptat tacit conceptia majoritara a maselor, din pacate ramasa neschimbata, ca Romania este condusa de o persoana sau cateva persoane, respectiv de presedinte, de primul-ministru, de prefecti si de primari, ci nu de clasa politica conducatoare, de guvern, de partidul politic pe care acesta il reprezinta. Orice partid de guvernamant accepta aceasta ideologie falsa, o mentine, o cultiva chiar, numai pentru a-si pastra imaginea si puterea.
Puterea actuala a cunoscut toate aceste aspecte, la fel de bine cum realizeaza neputinta indeplinirii ofertelor sale facute acum un an, desigur prin partidul pe care-l reprezinta si a cautat si chiar a gasit, din pacate, si alte mijloace, mai subtile cred, de a se conserva, de a pastra popularitatea de care s-a bucurat si se mai bucura. Totul a fost perfect organizat, de activisti cu experienta, si nu in graba, ci doar la cateva luni dupa ce pierdusera puterea, in 1996. S-a profitat de puterea presei, independenta pe atunci, prospera majoritatea d.p.d.v. economic, care nu s-a sfiit sa crit