Detinutul politic Ionescu Quintus Mircea a fost eliberat pe 30 aprilie 1954. Locul ultimei detentii a fost lagarul de munca de la Borzesti. "Am plecat cu un libret CEC pe care era trecuta suma de doi lei, adica ceea ce am realizat in aproape trei ani de munca silnica, mai ales la Canal", povesteste el "cea mai emotionanta amintire" care il leaga de Borzesti. Cu libretul CEC in buzunar, Mircea Ionescu Quintus s-a indreptat spre halta Borzesti. Aici, primul lui gind a fost sa telefoneze acasa, la Ploiesti, pentru a-si anunta sotia. Bilet de tren avea, asa ca a intrebat cit il costa trei minute de convorbire telefonica. "Opt lei", a venit, sec, raspunsul. "In acel moment, am inghetat", povesteste fostul detinut politic, dupa care, rugator, i-a aratat functionarei libretul CEC cu cei doi lei inscrisi pe el. "Domnisoara de acolo si-a dat seama imediat de unde vin si mi-a spus ca imi face legatura si nu o sa ma coste nimic", isi aminteste Mircea Ionescu Quintus de clipa eliberarii. Mircea Ionescu Quintus este legat de Borzesti nu numai prin amintiri ale anilor de detentie, ci si prin filele de poezii, pe care le-a ingropat intr-un perete. Dupa 47 de ani, aceste poezii au fost incluse in volumul "Moara dracilor", recent iesit de sub tipar. Mircea Ionescu Quintus a stat la Borzesti timp de un an. Fata de alte lagare, aici a putut sa faca rost de hirtie, pe care a scris citeva dintre versurile publicate acum. Numai ca nu a putut sa ia hirtiile cu el, astfel ca le-a pus intr-o cutie de tabla pe care a zidit-o intr-unul dintre peretii blocului, la constructia caruia participase. Cutia este si acum ingropata in acel perete, asemeni mesajelor catre posteritate pe care le zidesc constructorii. In schimb, versurile nu le-a uitat si au fost trecute in volumul de poezii. "Nu este o carte ce se citeste cu placere", spune Mircea Ionescu Quintus, care a gindit versurile ca pe un jurnal