In momentele dificile, am mai multa incredere in judecata barbatilor. Chiar si simpla prezenta a unui barbat care se arata calm intr-o situatie de criza – la o tribuna, la serviciu, intr-un mediu oarecare sau pe strada, pur si simplu – imi induce o stare de calm: nimic foarte rau nu se poate intimpla sau nimic foarte rau nu s-a intimplat daca el isi pastreaza calmul! Si, in consecinta, un barbat isteric, vaicaret sau iresponsabil imi adinceste spaima cu obiect precis sau angoasa.
Se intimpla, fireste, ca in momente de criza si o femeie sa judece limpede si precis, si totusi, eu nu am acelasi sentiment de siguranta. Simt sau intuiesc in ea vulnerabilitatea mea, propriile mele limite. Stiu ca femeile sint mai supuse, in judecata lor, influentelor de moment, mai imprevizibile, mai „spontane“ in reactii, mai umorale. Marturisesc, de pilda, ca afirmatia Alinei Mungiu, facuta in 22, cum ca, in calitatea ei de moderator al unei sedinte a OSCE, „a pus la punct o gasca de vorbitori de rusa“ sau ca i-a spus „cu multa moderatie“ ambasadorului francez ca „nu e nici un pericol ca Germania sa mai invadeze azi Franta, cita vreme isi fac francezii curat in casa lor cam murdara“, m-a umplut de o teama imprecisa. Poate ca lucrurile chiar asa au stat, ca rusii si ucrainenii aceia erau o „gasca“ si trebuiau „pusi la punct“; dar e oare normal sa faci public un asemenea calificativ la adresa unor participanti la un for cu semnificatie politica? Poate ca Franta e o tara „cam murdara“, dar sa o spui unui inalt reprezentant al ei – intr-un context in care Romania numai sa se sumeteasca mai sus decit ii e nasul nu poate si nu are dreptul – e normal? Si apoi, sa fi terminat noi cu facutul curateniei in propria casa, de trecem si la altii? Te simti in siguranta cu un asemenea moderator, fie el si plin de personalitate? Eu nu. Asta nu inseamna ca toate femeile sau intotdeauna femeil
