Multi dintre batrinii de la Centrul de Asistenta "Sf. Constantin si Elena" au trait un cosmar inainte de a veni aici. Zavastia Agapie a venit la azil in urma cu cinci ani. "M-am hotarit sa plec dupa ce m-a batut cu o matura pina m-a invinetit", povesteste batrina, in virsta de 77 de ani, referindu-se la fiul ei "Dar la ce-ai venit, mama, la mine? Stai la azil ca acasa n-ai la ce veni!". Batrina plinge cind isi aminteste cuvintele fiicei sale care au facut-o sa inteleaga ca nu mai are ce cauta in satul ei. Faptul ca nu poate merge niciodata acasa pare sa o doara mai mult pe Zavastia Agapie decit amintirea batailor crunte primite de la propriul ei fiu, a noptilor cind de frica lui dormea in padure si chiar mai mult decit ziua cind a venit la azil. "Ma batea baiatul aproape de fiecare data cind se-mbata" "Am indurat treisprezece ani, dar n-am mai putut rabda. Ma batea baiatul aproape de fiecare data cind se-mbata", isi aminteste Zavastia Agapie. Are 77 de ani si a ajuns la Centrul de Asistenta si Ingrijire "Sf. Constantin si Elena" Iasi in urma cu cinci ani. "M-au ajutat cei de la primaria din sat sa ajung aici. Li s-a facut mila de mine cind au vazut ce viata duc", mai spune batrina. Framintindu-si miinile si cu ochii in pamint, femeia isi deapana povestea ca si cind nu ar fi vorba despre viata ei: fara durere in glas, fara lacrimi, impacata cu gindul ca asa i-a fost dat. Este din Costuleni si a crescut trei copii: un baiat si doua fete. Sotul i-a murit acum 18 ani. Fetele s-au maritat, iar ea a ramas sa traiasca in acceasi casa cu baiatul, Costica, cu nora si cei patru nepoti. "Nevasta l-a parasit la un moment dat pe fiul meu. Si-a luat copiii si a plecat la parintii ei pentru ca feciorul meu era rau la bautura. El a ramas cu mine si cu barbatul meu. Insa, in mine n-a tras pina nu a murit taica'su, acu' 18 ani", povesteste Zavastia. Ca sa nu-si deranjeze fiul, dupa ce