Cele sapte zile petrecute la Budapesta, la invitatia Academiei „Szent László“, la mijlocul lunii septembrie, in plin „scandal“ al Legii Statutului si la scurt timp de la atacurile teroriste de la New York si Washington, au reprezentat un interval de normalitate intr-o lume pe dos.
Scopul programului initiat de Academia „Szent László“ – fondata de cunoscutul dizident anticomunist din 1956, Poszgay Imre, istoric de tinuta, dupa 1990 contracandidat al lui Arpad Gönz la presedintia Ungariei – a fost inlesnirea dialogului intre tineri intelectuali (jurnalisti, politicieni, analisti politici) din Ungaria, Romania, Croatia si Slovenia. Premisa de la care au pornit organizatorii a fost enuntata de mai multe ori: desi sintem situati in acelasi spatiu geo-politic, desi am trecut prin aceeasi experienta istorica, dincoace de Cortina de Fier, realitatea este ca stim prea putin unul despre altul si riscam, interesati cum sintem fiecare in parte de relatiile noastre cu Occidentul, sa ne ignoram reciproc sau, chiar mai rau, sa ne suspectam reciproc de intentii dubioase si manevre oculte la tot pasul. Din acest punct de vedere, se poate spune ca sederea la Budapesta a fost extrem de utila, nu doar fiindca am avut prilejul sa intilnim colegi de generatie din aceste tari, ci si pentru ca am reusit sa stabilim cu ei un dialog firesc care, fara sa ocoleasca punctele sensibile, a pus in evidenta mai curind ceea ce ne leaga decit ceea ce ne desparte.
Cum programul a cuprins preponderent intilniri cu oameni politici, juristi, istorici, reprezentanti ai unor fundatii non-guvernamentale din Ungaria, n-a lipsit componenta propagandistica, atenuata insa de calitatea intelectuala a majoritatii celor cu care am discutat. Inalti reprezentanti ai guvernului maghiar, precum Iván Bába, secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe, sau Réka Szemerkényi si Attila Demko,
