Introducere obligatoriu patetica
Ce a insemnat pentru mine vizita in Ungaria? Mai intii, prima iesire in afara granitelor tarii, cum se spune, prima iesire care a venit greu in viata mea, dar cum si de maturizat, m-am maturizat extrem de lent si nu am terminat inca, nimic nu e de mirare. Plimbindu-ma seara prin Budapesta, am avut aceleasi senzatii si am fost in acelasi fel coplesita ca intr-o seara indepartata din 1975, cind parintii mei m-au „recuperat“ din satucul bunicilor si m-au adus cu trenul, in Botosani, ca sa ma civilizeze si sa ma scoleasca. Pe vremea aceea, Botosaniul era poate mult mai luminat decit acum si nici nu va puteti imagina cit de mult pot sa insemne luminile pentru un oras, oricit de mic si neinsemnat ar fi el, cita magie si fascinatie pot ele sa creeze. Iar Budapesta e un oras plin de lumini, la orice ora din noapte. E un oras coerent, in care totul se leaga ca intr-o poveste, un oras generos, pe care nu ai cum sa-l „epuizezi“ prea usor, pentru ca ofertele sint nenumarate. Peisaje, cladiri, poduri (vestitele poduri), stradute sau bulevarde, mici detalii arhitecturale sau decorative (flori colorate la ferestre peste tot in Buda, bucatari in hainute rosii, asemanatori cu piticii de gradina, stind de straja in restaurante si circiumioare), soldati din piatra, vechi de cind lumea, in armura verde si inevitabil dotati cu mustata, pazind Biblioteca Parlamentului, dar si baruri sau circiumioare care de care mai originale, ceainarii impecabile in care ai senzatia ca linistea si armonia, pe pamint, s-au inventat o data cu ceaiul. Mi-am dorit in Budapesta sa ma transform eu insami intr-un aparat de fotografiat, sa nu ratez nimic si sa iau totul cu mine acasa.
Tot patetic, dar despre politicieni
Am vazut in acest oras locuri pe care le poate vedea orice turist, dar am avut sansa de a vizita si institutii