Soarta a făcut ca unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, care a scris, exilat, şi care a murit pe pământul nostru, Publius Ovidius Naso, să fie evocat în zilele noastre, de un poet proletcultist, socotit minor, Mihai Beniuc, în distihul memorabil:

La ţărmul Euxin citea un get

Silabisind din Pontice încet...

Numai pentru aceste două stihuri, poetul hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie aşezat la un loc ceva mai bun... Căci, ce alt poet român îl va fi pomenit mai expresiv pe marele surghiunit?

*

În iarna anului 8 al erei noastre, corabia poetului exilat pleacă în toată graba de la Brindisi de pe marea Adriatică, se îndreaptă spre marea Ionică, spre istmul Corint. De aici este închiriată altă corabie cu numele fatidic Minerva, pătrunzând în marea Egee... Coboară apoi spre Samotracia, şi, în primăvara anului 9, cu o căruţă, ajunge în fine în cetatea Tomis.

Aici, în Constanţa românească de mai târziu, avea să fie primit mesajul oraşului Sulmona, locul de naştere al Poetului, cu prilejul împlinirii a două mii de ani - BIMILENARIUL - naşterii lui Ovidiu.

Orice om amărât sau fericit se poate opri astăzi la umbra artistului gânditor, cu o mână în bărbie, cum îl arată statuia imensă de bronz de doi metri şi jumătate, - opera lui Ettore Ferrari din Sulmona, - dezvelită în anul 1887 şi dăruită Tomisului de azi, în anul 1925... Deviza? Cano tristia tristis... Fiind trist, cânt lucruri triste. Tema Tristelor şi Ponticelor, operele ce înnobilară un ţinut atât de barbar... Aceasta, fiindcă Ovidiu, poet neconformist avant la lettre, se pusese rău cu Livia, soţia lui Augustus, cinica Livie, şi corupând-o pe Iulia minor, fiica lui Augustus, toţi părtaşii la orgiile, la care luase parte şi Ovidiu, sunt exilaţi odată cu Iulia minor.

Dezvinovăţindu-se, Poetul avea să spună că două fuseseră cauzele un