In loc de prefata la etapa a XIII-a a Diviziei A la fotbal Chinul vesnic al microbistului roman a facut o pauza de o saptamina, pentru o baie de sperante. Ne-am imbatat cu iluzia ca nationala noastra va mai spala inca odata latrina fotbalului romanesc, acest campionat urit, necinstit, lipsit de spectacol si avind majoritatea rezultatelor cunoscute dinainte. Am sperat ca durerea din inimile noastre, produsa de esecul lui Hagi si al nationalei, va avea o latura buna si fotbalul nostru va incepe sa parcurga un proces de asanare necesar ca aerul. Subsemnatul isi ia inima in dinti si marturiseste ca a dorit, uneori, cu inima strinsa, ca nationala sa rateze calificarea, pentru ca prea mult se laudau cu performantele ei niste oameni de nimic. Si e mai importanta curatenia, decit o calificare, care poate veni dintr-un alt climat, peste doi ani la Euro, sau peste inca patru, la Mondialele din Germania. Numai ca subsemnatul s-a inselat: din primele declaratii ale celor raspunzatori de totalitatea esecurilor din fotbalul autohton, sint suficiente nesanse ca sa nu fie sanse de asa ceva. Fabulosul jucator si insignifiantul antrenor Gheorghe Hagi o trage cu viata care merge inainte, subintelegind ca barbatii care isi asuma esecurile si lasa locul altora mai competenti sint oameni de nimic, iar recent, intr-o emisiune televizata, sinistrul Mitica Dragomir a declarat sus si tare ca nici vorba sa fie de demisii sau restructurari. Daca mai pui ca, atit conducerea Federatiei cit si cea a Ligii Profesioniste de Fotbal se aleg, in mod democratic, de catre membrii componenti (in primul caz) si de presedintii de cluburi (in al doilea) si daca mai amintim ca toti acestia sint o apa murdara si un pamint ingrasat natural, ne dam seama ca si dupa acest cutremur sansele de salvare ale fotbalului romanesc sint, practic, nule. Asa ca voi cere, dumneavoastra cititorilor, intelegerea faptului ca im