Exista doua nume de scriitori care ne vin in minte, inainte de toate, atunci cind ne gindim la literatura tinara din Moldova: Vitalie Ciobanu si Vasile Garnet. Aceste doua nume, adaugate la cel al revistei Contrafort, sint sinonime cu acea imagine a Moldovei la care visam cu totii. Vitalie Ciobanu va fi prezent si el in paginile revistei noastre intr-unul din numerele viitoare. Acum insa putem savura confesiunea sincera si adesea marcata de un umor pe jumatate amar a lui Vasile Garnet.

Vasile Garnet a absolvit Facultatea de Jurnalistica a Universitatii din Chisinau (1983). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, dar si al celei din Romania, care l-a premiat, in 1992, pentru volumul de versuri Personaj in gradina uitata. A mai publicat romanul Martorul (1988) si volumul de poezie Peisaje bolnave (1990). Din 1994 este director al revistei Contrafort, publicatie a tinerilor scriitori din Republica Moldova. A avut burse de studii si de creatie in Germania (1995), SUA (1998), Cehia (2000-2001). A participat la Literatur Express Europa 2000 – un periplu literar prin 14 tari europene, organizat de Literaturwerkstatt Berlin si Consiliul Europei.

Limba si literatura rusa

Cind si cum ai invatat limba rusa si care a fost atitudinea ta in vremea studiilor fata de literatura rusa? Ai dezvoltat vreo fobie in acest sens? Si daca da, cum ai reusit sa te vindeci?

Limba rusa am invatat-o, ca obiect de studiu obligatoriu, in scoala din satul meu, Hanasenii Noi, o localitate pe malul sting al Prutului din sudul Basarabiei. Granicerii sovietici, care aparau frontiera cu Romania, au fost primele persoane cu care am vorbit ruseste. Ma imprietenisem cu unii dintre ei si de multe ori eram luat ca translator in cazurile de conflict de la frontiera. De pilda, trebuia sa traduc in ruseste marturisirile sincere, inecat