Prozator, publicist si eseist, Vitalie Ciobanu este in primul rind unul dintre „parintii“ Contrafortului. Dedicat intru totul acestei reviste si cauzei basarabene, este marcat in tot ceea ce scrie de pasiunea sa pentru istorie, fie cea apusa si deja fictionalizata, fie cea prezenta, vie si adesea plina de surprize. In romanul sau Schimbarea din straja, aparut in 1991, Vitalie Ciobanu exploateaza tocmai aceasta pasiune, „ocupindu-se“ in mod posmodernist de epoca lui Grigore Ghica-Voievod. In 1999, a publicat cartea de eseuri Frica de diferenta.
Pasional si analitic, patetic si rational, in acelasi timp, scriitorul marturiseste, in acest interviu, care a fost marele sau vis inca din adolescenta: unirea Basarabiei cu Romania. Inocenta idealista nu l-a ocolit nici pe el insusi si a conservat prospetimea cauzei si a devotamentului sau nelimitat.
Familia – ultima citadela a nationalitatii romane in fata rusificarii
Ce continea biblioteca ta de copil? Cit de accesibile erau cartile romanesti sau straine, in Moldova anilor ’70-’80?
Draga Svetlana, nu m-a mai intrebat nimeni de mult de copilarie. Am un fel de jena cind ating acest subiect, este o faza prea comuna si in acelasi timp un dar cu valoare unica, irepetabila pentru fiecare, un univers in care mi-e greu sa operez o ierarhie personala a lucrurilor esentiale, cu valoare de exemplaritate intr-o conversatie publica. Una din cartile ce mi-au placut foarte mult la virsta frageda a fost O mie si una de nopti. Era o editie de prin anii ’60, procurata de tatal meu intr-o perioada cind in Basarabia se mai gaseau carti romanesti, foarte frumos realizata grafic: cu ferigi si ogive orientale incondeind fiecare inceput de capitol, dindu-mi senzatia de manuscris persan. Luam de multe ori in miini acea carte din raft, ii mingiiam copertele, traiam senzatia ca ascunde comori inepui