In al doilea sau an, Festivalul Independent de Teatru Undergreenact, alaturi de Teatrul de la Miezul noptii, off-ul oficialilor (desi pare de neinteles, noi am avut, totusi, doua sectiuni off), a confirmat concluziile pe care prima editie le lasa sa se intrevada. Si anume ca alternativii, mult mai receptivi la schimbarile vremii, dau viata festivalului oficial, ca off-ul, petrecindu-se in acelasi timp cu oficialul, face ca evenimentul institutionalizat sa fie mai viu. In comparatie cu sectiunea oficialilor, atenta la etalarea traditiei si a valorilor bine conservate, experimentul independentilor – de fapt, pluralitatea formelor lor de a experimenta – raspunde, cum se intimpla cu orice off, mai degraba intrebarilor de acum. Rezultatul e ca alternativii reusesc un contact mult mai apropiat de public, arata mult mai vii, adecvati, cum se dovedesc, la modificarile survenite in optica actuala, atit prin intrebarile puse, cit si prin modul de a le pune.
Fara evenimentul creat colateral de independenti, sectiunea oficiala ar fi fost mai uscata. Si ar fi avut mult mai putin impact. Este drept ca ma refer la publicul tinar – predilect la aceste spectacole – si nu la cel care, de regula, da iama la Take, Ianke si Cadir, din alt secol, in comparatie cu alternativii. Dar e si o parte buna aici: infatisarea fosilizata a unora dintre montarile institutionalizate poate fi un bun stimulent pentru alternativi. Ca se intimpla ceva nou, ca lucrurile mai incearca sa se nasca si altfel, prea putin a dovedit-o sectiunea oficiala (daca exceptam Kasimir si Karolina sau Calatorii cu dricul, ambele spectacole produse de teatre maghiare).
Dar acesta este si rostul off-ului, sa ofere alternative, si off-ul de anul acesta, ramas, in lipsa altFest-ului, singurul eveniment care prezinta productii independente, s-a tinut de rostul lui. Salile Teatrului Act, a celei de la GreenHo