Oricit de curios ar parea, am aflat despre mult asteptata decizie de eliminare a vizelor pentru Spatiul Schengen in timp ce goneam pe strazile Bucurestiului intr-un taxi. Pe statia de emisie-receptie a taxiului, o voce a anuntat brusc: „Ati auzit? Ne-au dat vizele!“ Foarte curind, o alta voce oferea o corectura: „Nu, mai, ne-au luat vizele!“ In fine, n-a trecut mult timp si o a treia voce anonima ne gratifica si cu prima analiza a stirii zilei: „Nu va mai bucurati asa, ca vor pleca tot cei care au plecat si pina acum!“ Soferul taxiului in care ma aflam, a tras propt concluzia: „Asa e, dom’le!“ Nu a precizat la care dintre cele trei anunturi se referea.

Daca decizia dadea sau lua vizele este cumva nesemnificativ, pentru ca le si lua, le si dadea. Mai exact, lua vizele de care aveau nevoie cetatenii romani in pasaport ca sa intre in Spatiul Schengen, dind o viza invizibila, permanenta si pentru toti. Cu adevarat semnificativa mi s-a parut „analiza“, la care mai mult ca sigur ca se referea observatia aprobatoare a soferului meu. Era poate minimalizanta si cumva persiflanta, dar ma tem ca era destul de aproape de adevar. Cel putin o parte de adevar, care relativizeaza entuziasmul oficial si cel public.

Fara indoiala, este o decizie importanta din mai multe unghiuri de vedere. In primul rind, pentru ca scoate Romania dintr-o lista „neagra“ si o plaseaza in rind cu toate celelalte tari candidate la Uniunea Europeana. In al doilea rind, ii elibereaza pe cetatenii ei de un statut care le leza demnitatea, poate nu atit pentru ca li se cerea o viza ca sa intre intr-o tara sau alta, ci mai ales pentru ca obtinerea acestei vize era atit de anevoioasa, expunindu-l pe solicitant la lungi ore de asteptare, presupunind infruntarea cu functionari de ambasada aroganti (desi adesea ei insisi romani), implicind si costuri uneori ridicate. In al treilea rind, de