Fernanda Romila si Dan Racoveanu formeaza un cuplu aparte. Amindoi muzicieni, amindoi pasionati de instrumentele vechi, ei au infiintat in 1998 Societatea Bach – Romania, care promoveaza un alt mod de interpretare a muzicii baroce si renascentiste, respectiv pe instrumente de epoca originale sau pe cópii ale acestora. Au organizat in 2000 Festivalul Bach, proiect pentru care au batut la multe usi. E de precizat ca au primit atunci sprijin din partea Centralei de Constructii de Cai Ferate Bucuresti, dar nu si de la Ministerul Culturii, care nu a dat nici un raspuns propunerilor venite din partea lor. Mai trebuie amintit ca acest festival a avut, drept invitati, interpreti reprezentativi pentru muzica baroca, cum ar fi Mira Glodeanu si Frederik Haas.
Acasa la Fernanda Romila si Dan Racoveanu puteti admira unul dintre putinele clavecine care exista in Romania. E mare, viu colorat, adica vernil pe dinafara si rosu pe dinauntru. Plecati amindoi „in cautarea clavecinului pierdut“, cum i-ar placea Fernandei sa spuna, cei doi tineri muzicieni pot vorbi ore in sir despre muzica in general, dar mai ales despre muzica veche, sau autentica, sau restitutiva, cum i se mai spune.
Muzica si virstele oamenilor
Care a fost traseul vostru profesional? A fost unul clasic sau unul mai ocolit?
Fernanda ROMILA: Pentru mine, calea a fost simpla si, cum spui tu, clasica. Parintii mei au cintat in copilarie fiecare la un instrument, fratele meu mai mare a studiat pianul, iar eu am incercat, bineinteles, sa imit ceea ce facea el. Calea a fost directa, nu ne-a obligat nimeni sa facem muzica, am fost indrumati in mod natural spre asta si ne-a placut.
Dan RACOVEANU: Eu am inceput cu muzica, parintii mei erau mari melomani, bunicul meu a fost muzician, profesor de liceu si compozitor si de aceea mi s-a parut extrem de firesc sa fac m
