Teatrul National Cluj-Napoca si Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca. L’Oublie/Uitarea de George Banu. Traducerea: Anca Maniutiu. Spectacol de Mihai Maniutiu. Coregrafia: Sylvain Groud si Vava Stefanescu. Scenografia si costumele: Iuliana Vilsan. Cu: Sylvain Groud, Vava Stefanescu, Cornel Raileanu, Mihai Kiss, Eva Crisan, Cristina Cimbrea, Angelica Nicoara.
Notiunea de program regizoral a disparut in ultima vreme din analiza teatrala. Uneori insa, spectacologia directorilor de scena o readuce in discutie. Este si cazul lui Mihai Maniutiu. Recenta sa premiera, L’Oublie/Uitarea, se inscrie pe o directie urmarita constant de citiva ani incoace. Ma refer la montarea a ceea ce as numi proze dramatizate. Interesanta este, in aceasta ordine de idei, evolutia spre forme scenice aparte, inclusiv controversele pe care le-a stirnit.
Drumul incepe, in opinia mea, cu Noptile calugaritei portugheze de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Rezultatul dramatizarii Scrisorilor portugheze ale Marianei Alcoforado a fost atunci o monodrama unanim admirata. Montarea se baza pe interpretarea de mare forta a actritei Oana Stefanescu. Eroina se confrunta scenic cu imaginea iubitului multiplicat in sase – obsesie si fantasma totodata. A urmat, la Teatrul Act, Cetatea Soarelui dupa Tomasso Campanella. Textul de spectacol era mai mult un eseu vag dialogat si oarecum dramatic, totusi cu conflict, chiar daca intre personaje care evoluau in date fixe. Mizanscena respecta formulele consacrate, venind in plus cu un mod fascinant de a introduce si activa instalatia plastica in discursul scenic. Nunta, de la T.N. Cluj, desi propunea drept preambul un scurt scenariu propriu pe teme din Vechiul Testament, se reclama mai curind din specia teatrului nonverbal excelent condus. Mihai Maniutiu apela aici din plin la formula de teatru-dans, avind darul de a descatusa energii int
