Acestia ar putea fi trei dintre termenii-cheie in jurul carora s-a desfasurat la Sofia, la mijlocul lunii noiembrie, un colocviu international avindu-l ca invitat de onoare pe Jacques Derrida si, poate mai mult decit un autor in carne si oase, opera lui.

Titlul colocviului – provocator si cu bataie precisa – propunea o asezare in raport filozofic a Europei si Balcanilor din punctul de vedere al unei deconstructii a politicului, a acelui politic care a luat in lumea contemporana, nu arareori, forme monstruoase. A fost vorba, asadar, atit in conferinta sustinuta de filozoful francez (Pedeapsa cu moartea si suveranitatea. Pentru o deconstructie a onto-teologiei politice), cit si in prezentarile pe sectiuni (trei la numar: Problema limitei, Balcanii si Europa: deconstructii ale politicului, Deconstructia si problema unei redefiniri a eticii) de integrarea intr-un discurs filozofic, intr-o dezbatere intelectuala mai larga, a mostenirii pe care trecutul mai indepartat sau mai recent ne-a lasat-o: mostenire a modernitatii, mostenire a comunismului, mostenire (daca putem vorbi si aici de asa ceva) a globalizarii. Fara o asemenea aducere in dezbatere a ceea ce avem – si sintem, spune Derrida – ca mostenire, nu numai ca trecutul ni se dezvaluie in forme spectrale, ca un refulat ce nu inceteaza sa revina, dar si prezentul ori, mai mult, viitorul vor lua, de fiecare data, aspectul irumperii evenimentiale monstruoase, nelasindu-se prins(e) in articulatii de inteles si de sens comun.

Nu as dori sa descriu aici intreaga desfasurare a simpozionului, adeseori pasionanta prin prezente si interventii, pe alocuri surprinzatoare prin luari de pozitii ori diferente de opinii. Vreau doar sa prezint citeva consideratii plecind de la masa rotunda finala, desfasurata in jurul cartii lui Derrida, Spectrele lui Marx.

Desigur, numele lui Marx a fost invocat de nen