Dintre toate sarbatorile, Craciunul imi este cel mai drag, chiar daca aduce cu el, inevitabil, isteria mass-mediei si a publicitatii. Se intimpla ceva si populatia Bucurestiului, posibil si a globului, pare de doua ori mai mare, mai avuta si mai energica in ajunul sarbatorilor de iarna. Orasul se dilata si el pentru a putea sustine tonele de cadouri, de cumparaturi, milioanele de brazi impodobiti, oalele cu sarmale si tavile cu fripturi care se pun la cuptor zilele acestea.
Stiu ca vom asculta cu totii de mii de ori refrenele de sezon, ca vom obosi ingrozitor dupa o raita prin magazine si ca lumea ni se va parea o imensa cutie de carton ambalata special pentru sarbatoarea Craciunului. Din toate partile se simte un fel de presiune, se numara zilele, se fac listele, se dezbat, se impart sarcinile. Conventia are nevoie de toata energia din lume. Se investesc poate cei mai multi bani in campanii publicitare de sezon, toate companiile mari si produsele lor trebuie sa se vada. Daca nu esti pe posturile tv cu un spot nou, de iarna, n-are rost sa mai ramii pe piata, pentru ca nu mai existi.
E vremea, desigur, sa organizezi pomi de Craciun pentru copiii fara parinti daca esti un partid care se respecta sau un politician cu ginduri mari pentru viitor.
Craciunul ramine, cu siguranta, cea mai mediatizata si mai zgomotoasa sarbatoare din lume.
Poate de aceea esti mai atent la detalii si inregistrezi altfel lucrurile care se intimpla in jurul tau. Bucurestiul, iti spui, ca e mai frumos si mai intens luminat decit in anii trecuti, ca a si nins, tabloul devine perfect. Aglomeratia din magazine, piete sau alte locuri te va nauci ca si in alte dati si te va face sa-ti doresti pentru un timp sa traiesti in alt colt de lume, macar mai putin pestrit.
Apoi vii inghetat de afara, deschizi televizorul si nimeresti la Prima TV in plina campanie de
