Un eveniment autentic este regalul grafic pe care Muzeul de Arta Moderna din Saint Étienne, Institutul Francez si Muzeul National de Arta al Romaniei i-l ofera publicului nostru la sfirsit de an: expozitia Victor Brauner, Desene 1925-1962.
Minunea de a vedea lucrari originale ale celui care a fost compatriotul nostru (la doi ani dupa o mai mica expozitie cu lucrari din colectiile din tara, ingrijita atunci de istoricul de arta Amelia Pavel) s-a implinit si prin contributia muzeografilor de la MNAR, dna Dana Bercea si dna Mariana Vida, alaturi de conservatorul francez, dna Martine Dancer.
Expozitia urmeaza criteriul cronologic, astfel incit avem ocazia sa urmarim evolutia artistului, apropierile de suprarealism (sint prezentate si niste lucrari extrem de rar reproduse, numite Decalcomanii, unde elemente figurative – decupaje colorate de animale, pesti, pasari, obiecte – curg unele dintr-altele aproape dupa formula cadavre-exquis, fiind un dicteu de imagini urmind o logica poetica in care, de exemplu, o oglinda este decorata cu o caracatita, o ceasca este cu capul in jos, lumea marina se intilneste cu regnul pasarilor, dintr-un caliciu rasare un peste falic etc.), constructivismul din perioada Integral (Fara titlu, 1925, numar de catalog 1) si roadele a ceea ce Brauner denumea in 75 HP pictopoezia. De fapt, manifestul pictopoeziei din 75 HP il anunta deja drept un fauritor original, ii stabilea drumul, Victor Brauner fiind unul dintre primii mari artisti ai secolului XX creator de mitologii personale.
Prieten, precum se stie, cu Brancusi, dar si cu Tanguy, unele dintre lucrarile sale din prima perioada pariziana pastreaza ecouri ale prietenului sau pictor; peisaje stranii, o lume lunara si onirica, cu personaje cu anatomie parca in preschimbare, ce par a-si expune interiorul fizic, cu organe singerinde si libelule fantastice, totul intr-un colo
