O versiune scenica noua a celebrei capodopere, mult mai bogata in sensuri decit multe altele vazute anterior, a fost creata la Teatrul National din Craiova de catre tinarul regizor Claudiu Goga, cu decorurile lui Vasile Buz si costumele Liei Dogaru. Spectacolul aduce in atentie pentru prima oara, cred, la noi, in mod explicit, esenta mistica a textului, asezind povestea sub semnul contemplarii divine atotneiertatoare. Ceea ce era doar satira de moravuri la adresa minciunii si a coruptiei din unghiul unor comentarii realiste devine astfel tulburator, frisonant la gindul ca un ochi universal ne priveste si ne judeca, ne supune unor incercari premeditate pentru a smulge mastile de pe chipul adevarului si a-i face pe pacatosi sa se caiasca. Gogol retraieste astfel, prin personajele sale, drama existentiala marturisita in scrierile biografice Confesiunile unui autor si Corespondenta cu prietenii, unde se ascunde un spirit sfisiat, un erou tragicomic. Constiinta nefericita dedusa din dualitatea neelucidata a fiintei sale rastignite intre spiritualitate si carnal, intre cer si pamint (Roma reprezenta pentru el in acest sens un model), autorul Revizorului si al Sufletelor moarte se ascundea mereu in spatele pozelor (proverbialul sau dandism) sau in mutenia ascezei pe care si-a asumat-o spre sfirsitul vietii.

Aceste intrebari le actualizeaza spectacolul privind raporturile scriitorului rus cu biserica din vremea sa, dar si cu mesajul etern al crestinismului intr-un secol reorientat de gindirea pozitivista. „Ceva din Hlestakov e in mine“, scria Gogol, Revizorul reprezentind, dupa cele mai pertinente comentarii, o indeterminare poetica, fantasmagorica, intr-o lume minata de scopuri meschine. Meschinaria este, de altfel, tinta dezaprobarii lui Gogol, terorizat de neputinta de a iesi din mediocritate a societatii in care traia, unde totul era redus la dimensiunea pla