Doar o azvirlitura de bat ne mai desparte de Anul Nou, de secunda magica in care timpul trece cu consistenta peste inca un prag. Este stropul de vreme cel mai incarcat de emotie, este clipa in care constientizam, aproape material, perenitatea noastra pe acest pamint. Mai trece un an... Iar traditia spune ca spre Anul Nou sa lasi portile deschise, ca sa intre norocul. Ca si Craciunul, momentul trecerii dintre ani insemna traditii, credinte si obiceiuri romanesti specifice strinse de-a lungul timpurilor, dar aproape in totalitate ignorate ori azvirlite in uitare. Ne multumim ca in noaptea cu pricina sa ciocnim cupele pline cu sampanie si sa mincam bine, delectindu-ne in fata televizoarelor. In unele sate insa, Anul Nou este inca intimpinat asa cum se obisnuieste din mosi stramosi. Iar timpurile aduse de el este masurat si apreciat dupa diverse obiceiuri, asa incit satenii stiu cei dintii cum vor fi sau nu vor fi lunile care vin. Astfel, de Anul Nou, poti face calendarul cepei, ca sa cunosti dinainte care luni vor fi ploioase si care nu. Pentru asta pui sare in 12 coji de ceapa (insemnind fiecare luna a anului) si le lasi sa petreaca astfel Revelionul. A doua zi dimineata, cojile in care sarea va fi topita arata lunile ploioase, iar cele uscate le vor arata pe cele secetoase. Tot de Anul Nou se spune ca daca va fi chiciura pe copaci, anul este manos. Si tot cu acest prilej, se zice ca necuvintatoarele prind grai si e tare pacat pentru oameni sa le asculte. Trebuie musai sa li se astearna bine si sa li se dea de mincare, pentru ca in functie de asta dobitoacele il fericesc sau il blestema pe stapin. Spre Sfintul Vasile e bine ca fetele nemaritate sa deschida poarta inca de noaptea, ca sigur se marita. Iar ca sa-si vada ursitul, fix in clipa trecerii dintre ani, fetele ar face bine sa-si puna camasa-n cui si sa alerge de trei ori dezbracate in jurul casei (sau al blocului