"Să fie de sufletul răposatei!", a zis oftînd tanti Meme, optzeci şi opt de ani, în timp ce vărsa un strop de lichior din paharul pe care-l ţinea în mînă, după care a dat paharul pe gît şi a sughiţat discret. "Să fie!", a adăugat şi tanti Nina, optzeci şi cinci, cu acelaşi gest, "că tare îi mai plăcea şi ei, săraca, lichiorul ăsta de migdale!". "Cu toatele ne ducem...", a sesizat tanti Geta, optzeci şi nouă, ciugulind un fursec. "Da' ea putea să mai trăiască... mai avea zile...", a fost de părere Liliana, vecina de la trei, ceva mai tînăra, doar, şaptezeci şi unu. "Las' că poate e mai bine pe lumea cealaltă... cine ştie?... decît să te chinui cu bătrîneţea!", a intervenit şi Cris(tina), nepoata. Praznicul la care am participat fără voia mea, printr-o conjunctură, se desfăşura în apartamentul de trei camere al răposatei, de pe Ştirbei Vodă. Erau prezente, vreo două vecine care ajutaseră la colive şi prescuri, prietenele ei de-o viaţă, cele care, printr-o minune genetică, încă mai trăiau şi o nepoată de-a treia, Cris, care plătise toate daravelile de înmormîntare şi care moştenea totul. Ceea ce vreau să povestesc nu are nimic trist sau morbid, deşi ar fi fost bine să mă axez de la început doar pe şedinţele de spiritism. În sfîrşit... poate ar fi necesară o scurtă biografie a răposatei. Mavi, a fost fată de moşier, însă un moşier dintre aceia prevăzători care a avut grijă să-şi piardă averile la poker, înainte de venirea comuniştilor şi de naţionalizare. Totuşi, i-a mai rămas şi ei ceva, ceva ca să nu moară chiar de foame, nişte bijuterii, nişte mobilă stil, niscaiva tablouri, adică "mărunţişuri". A avut patru bărbaţi dintre care pe doi i-a îngropat, iar ceilalţi doi au dispărut în condiţii misterioase: unul se pare că a fugit din ţară, prin şaizeci şi ceva, traversînd Dunărea înot, iar celălalt care era cu nouă ani mai tînăr, a părăsit-o pentru o picoliţă de la