Dan Lungu, tinar scriitor si sociolog, este in prezent lector doctorand la Catedra de Sociologie si Asistenta sociala a Facultatii de Filozofie din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi si redactor-sef adjunct al revistei Timpul. A primit, in 1999, premiul pentru debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru volumul Cheta la flegma. A fost intre 1997 si 2000 redactor colaborator al cotidianului Monitorul de Iasi, unde s-a ocupat de realizarea paginii Monitorul Arte. Intr-o cronica din 2000 pentru Cheta la flegma, din ex-suplimentul Vineri, al saptaminalului Dilema, Paul Cernat caracteriza proza lui Dan Lungu prin intermediul a trei nume (ceea ce mi se pare o dubla performanta, si a prozatorului si a criticului): „Autorul simte cehovian si vede gogolian, atmosfera prozelor sale e insa kafkiana“. Cuvintele nu au fost se pare prea mari, in cazul lui Dan Lungu inca de la volumul de debut.
Trebuie sa marturisesc faptul ca am realizat acest interviu si cu intentia de a lumina si limpezi o pagina de istorie personala. Il cunosc pe Dan Lungu de mult, am fost elevi ai aceluiasi liceu din Botosani, „A.T. Laurian“, am avut acelasi profesor de romana, Dumitru Tiganiuc, evocat de altfel mai jos, ne-am miscat in aceeasi lume, ne-au fascinat si torturat aceleasi mentalitati. Mentalitati pe care le-am parasit sau luat cu noi fiecare pe drumul lui.
Prozatori grasi, poeti slabi
A existat cineva decisiv pentru tine ca model, in Botosani sau mai apoi in Iasi? Dupa cum vezi, vreau sa te determin sa vorbesti despre Botosani in primul rind.
Da, voi vorbi despre Botosani... Uneori chiar imi face placere sa-mi amintesc unele lucruri, sa arunc o privire retrospectiva. Modele, fara indoiala, am avut tot timpul – nu stiu daca decisive. Atita timp cit inveti de la cineva ceva inseamna ca l-ai luat cit de cit ca model. A
